Dragă cancer,
Ai venit pe neașteptate. Am fost șocată! Nu mi-a venit să cred. Mi-am pus întrebarea standard: „de ce eu?”. Uitându-mă la ce doi copii ai mei care aveau foarte mare nevoie de mine, mi-am înfrânt slăbiciunea și mi-am spus că trebuie să înving cu orice preț.
M-am rugat la Dumnezeu și mi-a înțeles dorința. Am simțit că mă va ocroti, că voi învinge și voi trăi (în ciiuda puținului timp ce-mi spuneau ceilalți că mai am de trăit),
De atunci au trecut 17 ani, de tine am uitat de mult, dar când aud că te-ai cuibărit în cineva, mă duc să-i alin suferința, să-i încurajez, mă dau exemplu și de multe ori am rușit să ajut.
După ani însă, ai apărut din nou, firav dar șiret prin sechelele rămase, făcându-ne iar probleme. Le-am refuzat intens și din nou destinul mi-a deschis ușa la HOSPICE București. Am venit încrezătoare și nu-mi pare rău. Am nimenit în locul cel mai potrivit, pe cele mai bune mâini. Personal profesionist și competent, conștiincios și mai ales „uman” (calități rar întâlnite, din păcate, în alte centre), care cu blândețe ne redă speranța vindcării. Te ajută vindecarea trupească, avem parte de vindecare spirituală prin înalți prelați de la mănăstirea și biserica din apropiere.
Un rol la fel de important îl are și personalul care prin sfaturi și exemple ne face să ne simțim deja vindecați. Centrul de zi, de asemenea, condus de o doamnă caldă și bună, ne redă bucuria și speranța că încă mai putem face lucruri frumoase, interesante și încă mai putem fi utili.
Așa că „dragă” cancer, noi putem… și te vom învinge prin tot sprijinul acordat aici. Cuvântul „MULȚUMESC” nu este de ajuns pentru a reflecta respectul și stima pentru speranța cu care plecăm.
Așa că ADIO, CANCER! Să nu mai vii!
Steluța, 68 de ani
